Bucăți de liniște, adunate cu furie… mă pierd într-un infern tomnatic; în cap, o colcăială de sânge, revoltă și fluturi… ce va muri, întâi?!

Orgolii putrede, mucegăite de lecții de viață neînvățate, nici chiar prin moarte.

Gust acru al prefăcătoriei, de dragul unor fade aparențe. Oboseală și lehamite, să construiesc nisipul grăbit să se împrăștie! Nu urăsc oamenii, urăsc, ori iubesc, emoțiile ce mi le dăruiesc. Uneori, eu nu mai vreau să dăruiesc nimic, nu vreau să uit, nu vreau să iert, nu vreau să-mi arăt dinții zâmbind, ci doar să rup cu ei și să mă înec în sânge. Disimulând, fiara a prins viață. Fuge din brațele lui Buddha, pentru a mai ucide o dată… și voi m-ați ucis, cândva! V-aș dărui, un colier din degetele voastre, pe care vi le-aș tăia, fluturându-vi-le pe sub ochi, învățându-vă despre viață.

Mă opresc la mormântul tău, femeie ce ai dat viață și te simt fericită. Ai făcut un lucru bun în viața ta… ai murit! Ești cea mai tare! Ai sfidat oamenii, viermii și ai ales să fii deasupra tuturor, să te înalți! Miroși a lut, și piele de vierme, dar nu îți pasă. Eu miros a parfum de liliac și simt că mă sufoc deseori. Tu ai pământ în gură și zâmbești. Eu am în gură zâmbet și plâng de furie. Mi-e greață! Sunt îngreunată de orgolii îngemănate, cu perfidia și superficialitatea lor! Te-au sufocat și pe tine! Cu faptul că cer prea mult, iar eu am obosit să mai dau ceva. Vreau să mă dau dracului, să fiu al dracului, măcar o dată.

Ce fluturi negri! S-au înecat în sânge și tot mai dau din aripi… ori gânduri, sunt?! Nu înțelegeți nimic! Știu asta! E greu să treci prin orgolii mucegăite, să încalți niște papuci cu număr mai mic. Eu mi-am luat Paracetamolul, m-am aruncat în brațele ei, privind în oglindă, i-am ascultat șoapta-revoltă-te, scrie și aruncă în vânt! M-am întâlnit cu paznicul viselor mele, care îmi dăruiește din infinitul său, o liniște ce nu o pot descrie…

E bine acum! La Dracu’… și eu am fost la promenadă cu el, deseori! Puteți să vă duceți și voi…

Mângâi fluturi și trunchiuri de copac. Fluturii mor, iar eu respir aerul arborilor…

…în spate arde, sângele va stinge focul. Mă Voi Împotrivi, în simțuri false! Voi pluti în emoții și voi aduna bucăți de liniște, cu furie…